Copacul

 

DSCN5838

în rugul tăcerii…

 

M-am oprit și am strâns copacul în brațe,

la îmbrățișare poate aș fi trăit, poate aș fi murit,

bine că nu m-a strâns el…

 

Aș fi vrut să o facă, dar i-a fost frică,

să-și scoată rădăcinile din pământ,

și a început să plângă de durere. ..

 

M-am lăsat îmbrățișat de plânsul lui,

era atât de cald și rece,

secetos și inundat,

fricos și acuzator,

obosit, dar prefăcându-se că e bine,

de dragul meu, de dragul lui…

 

Mi-a spus că pot îmbrățișa

oricând, oriunde, oricât, orice alt copac,

în rugul tăcerii…

 

Dar mie îmi mângâie inima,

frunza și uscăciunea lui,

rădăcina și coaja bătrână…

 

Sunt, dintre pământeni, cel mai binecuvântat!

 

Hrisostom Filipescu

Anunțuri

O părere la “Copacul

  1. Pingback: copacul | Taina Căsătoriei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s