Ştiu că nu ştiu nimic!

poze

Vorbim, dar nu ne auzim. Ne privim, dar nu ne vedem. Ne atingem, dar nu ne simţim. Oameni pleacă, oameni vin în viaţa mea…

Orizontul dansează în tremurul inimilor. Adeseori sunt mult prea naiv. Ştiu! Am 1001 defecte, dar în ochii măicuţei mele sunt cel mai bun copil, darul ei dăruit de Dumnezeu. Şi asta e tot ce contează. Viaţa este alcătuită din multe ingrediente. Dacă nu ai tot ce îţi trebuie, va trebui să improvizezi. Balada aceea carpatină cu gene ude o merit. Noapte senină. Cerul meu cu mii de stele. În privire lună plină, lumină. Clopot drag ce nu poate fi întins pe pâine. În viaţă mai luăm masa pe o scândură noduroasă, aşezaţi pe o piatră rece. Soarele iese şi astăzi să vadă zâmbetul meu, zâmbetul tău. Soarele încălzeşte încet străzile. Jocuri de priviri. E atât de frumoasă liniştea! Refrenul inimii…

Simfonie. Numai Tu, Doamne! Te plimb printre visele mele pe covorul de cetină. Parfum ce îmi inundă toate simţurile. Când nu mai visăm, murim. Mai rămâi, nu pleca! Ferestrele rămân deschise în casa sufletului meu. Te ştiu de dimineaţă. Cu Tine am făcut primii paşi. Doamne, când taci le zici bine, dar când le vorbeşti le zici şi mai bine. Suferinţa implică suflet. Boala implică trup. Diamante. În drumul vieţii nu e greu să treci prin ceva, greu e să-ţi revii la loc. Ori te întorci către tine şi nu mai ieşi, ori te întorci spre Dumnezeu cu toată fiinţa ta. Ne îndreptăm către lucruri pe care nu le credeam înainte importante. Ne decantăm. Ne înconjurăm de lucruri mult mai curate, mai luminoase, mai frumoase. Perioade şi perioade. Vibrăm într-un anume fel unii cu alţii. Luăm partea bună din lucruri, din situaţii. Găsim resurse să ne adaptăm. E o lecţie ce trebuie să o învăţ şi merg mai departe cu credinţă. Apanajul inteligenţei. Natura îşi cere drepturile.

Sunt momente când nu mai am nici o vorbă la mine. Sunt o scrisoare necitită, mereu împăturită. De unii ţinută la piept, de alţii lăsată pe masă sau într-o carte groasă. Slove nemuritoare. Când mă ating florile, mă cutremur. E ca sărutul lui Dumnezeu. Petale pe chip, petale pe inimă. Umbra lor adună filele paginilor vieţii mele. Viaţa nu este numai fericire. E un amestec de alungare şi venire a iubirii, de urcuş şi cădere, de naştere şi moarte. O ardere în focul smereniei. Vorbim, dar nu ne auzim. Ne privim, dar nu ne vedem. Ne atingem, dar nu ne simţim. Oameni pleacă, oameni vin în viaţa mea. Merg cu bine, rămân cu bine. Amintiri. Picătură căzută pe pământ…

Arabii au ca monedă de schimb petrolul. Românii au ca monedă de schimb cultura. Îi povestesc lui Doamne ce înseamnă pentru mine, acum, dor…

Vorba olteanului: las-o încurcată, bine că-i vie!

Hrisostom Filipescu

Anunțuri

O părere la “Ştiu că nu ştiu nimic!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s