Anxietatea, gripa contemporană

20131017_120211

Dar dacă?!… Dar dacă ce?!… Dumnezeu ne-a iertat demult, de atunci. Noi nu ne-am iertat!…

În societatea contemporană, unde psihicul omului a devenit tot mai sensibil, este absolut necesar pentru fiecare din noi, nu doar pentru părintele duhovnic, să simtă şi să delimiteze unde este boală a trupului şi unde este boală a sufletului sau puteri ale întunericului.

Fricile, temerile din prezent se datorează unor fapte din trecut. Frica este o emoţie normală, necesară, atunci când individul se găseşte în faţa unui pericol iminent. Frica determină în acel moment la nivelul psihicului şi fizicului, o reacţie de alertă care mobilizează pentru a face faţă pericolului sau pentru a-l evita. Anxietatea este reacţia de frică patologică, de îngrijorare maximă care nu are un obiect. Tulburare. Subiectul are senzaţia că un pericol îl pândeşte, că ceva rău se va întâmpla lui sau celor din jurul lui. Scenarită. Creşterea bătăilor inimii, accelerarea respiraţiei, tensiune musculară, senzaţia de presiune la nivelul creierului, oboseală cronică, dificultăţi în relaţiile cu ceilalţi, sunt principalele manifestări somatice. Individul se îngrijorează că îşi va pierde minţile, că o afecţiune fizică se va instala, face previziuni negative ale viitorului, etc. Atunci când această stare durează mai mult de 6 luni şi atunci când activităţile cotidiene sunt afectate, este nevoie de un specialist. Nu trebuie să ne fie frică sau ruşine. Tratamentul bifocal, dacă este nevoie: medicamentos (anxiolitice şi antidepresive) şi psihoterapeutic (cognitiv, comportamental, psihanalitic), ne vor ajuta să ieşim din acea stare. Uneori este doar o slăbiciune a trupului şi o cură de vitaminele B, Mg, Ca şi o atitudine pozitivă, au făcut minuni.

Aproximativ 25% din populaţie suferă de anxietate. Se estimează că în viitor 1 din 5 oameni va suferi de uşoare boli mintale. Se pare că femeile sunt predispuse mai mult decât bărbaţii la aceste stări de apăsare. Chiar şi după vindecare există riscul recăderii şi să redevenim prizonierii propriei minţi. Studiile de specialitate afirmă că problemele cronice de anxietate se asociază şi cu alte boli. Aşadar, dacă bei alcool, nu îţi vindeci anxietatea. Dacă fumezi, nu scapi de anxietate. Dacă lucrezi exagerat ca să uiţi de…, nu ieşi din sevrajul sufletului şi a minţii tale. Receptorii din creier pot reacţiona şi la ceaiuri, la ieşiri în aer liber, exerciţii fizice, automotivare, atenţie comportamentală pentru a nu mai repeta tiparele şi scenariile ce ne duc în stări depresive, muzica, un animal de companie, rugăciune, spovedanie (baia sufletului şi minţii), împărtăşanie (medicament pentru suflet şi nu premiu), psihoterapie, exersarea unui hobby – pictura, sculptura, desenul, liniştea. Te ajuţi să-ţi fie bine. Nu putem schimba istoricul de viaţă al nimănui, dar putem schimba modul de gândire, tiparele vechi.

Cele mai multe frici sunt doar în mintea noastră. Frica patologică este o direcţionare greşită a imaginaţiei noastre. Gradare a emoţiilor. Surprindere. Din spaimă şi frică exagerată se poate ajunge şi la atacul de panică, ce durează între 10 şi 20 de minute. Fobie de spaţii deschise şi mulţimi. Claustrofobie. Senzaţie de sfârşit. Peste 15% din populaţie au atacuri de panică. Boli ale modernităţii. Majoritatea sunt mai frecvente în mediul urban.

Există anxietăţi şi anxietăţi. Sociale, urbane, rurale, vârste mici, adulţi. De exemplu anxietatea de separare între copil şi părinte, teama de abandon, o au şi copii. Fie ca e vorba de 3 ani, fie că e vorba de grădiniţă sau de şcoală. Sentimentul de nesiguranţă, de insecuritate. Nevoile afective ale copilului sunt diferite de la caz la caz. Începutul unei noi perioade de dezvoltare. Plângăcios, insistent, panicat, copilul nu înţelege întotdeauna noţiunea de timp, de „mă întorc imediat”. Drumul cel mai lung este de la urechi la inimă. Doza zilnică de timp petrecut împreună face diferenţa… Chiar şi rutina de la culcare. Alintături cu mami şi cu tati. Micile bucurii aduc armonie, echilibru, stare de bine, tihnă.

Axiome şi reguli pentru toată lumea, general valabile, nu există. Mici griji, mici probleme avem cu toţii, umflate sau nu. Unii oameni pot duce multă anxietate, alţii mai puţin. Revelaţie. Avem de lucru cu reducerea stigmei din partea societăţii româneşti vis-à-vis de tulburările psihice. Marginalizare, dificultate. Suferinţa se comunică. Nu eşti singur, nu eşti ciudat! Şi alţii au trecut prin ceea ce treci tu şi acum ei sunt bine. Şi asta e tot ce contează! Astăzi, nu ieri. Aşa cum cineva are probleme cardiace, renale, oncologice, tot la fel şi psihiatria este o ramură a medicinii, alături de neurologie şi altele. Criteriile subiective sunt cele ce ne dărâmă. Nu roşi degeaba, nu cei din jur îţi dau valoare, ci Doamne şi tu! Normal nu e nimeni. Normali, fireşti, naturali eram în Grădina Raiului şi vom mai fi în Veşnicie. Până atunci purtăm răni, vindecate sau nu. Argumentele nu vindecă. Când ne întoarcem cu faţa spre Dumnezeu ne recucerim starea de normalitate, pregustând bucuriile netrecătoare.

Sofisme. Tratăm viaţa ca şi cu drobul de sare. Sufletul şi trupul sunt în strânsă legătură. Bolile sufletului netratate devin boli ale trupului. Dacă tratăm doar organic, fără să tratăm şi sufleteşte, tratăm toată viaţa… Bisturiul, pastila, siropul, injecţia, nu sunt totul. Tratamentul se începe cu vindecarea sufletului. În anii durerii învăţăm să ne rugăm, învăţăm răbdare, învăţăm… Primenim sufletul. Actul medical trebuie să fie în strânsă legătură cu remediul duhovnicesc. Trăim vremuri în care medicul, psihiatrul şi psihologul trebuie să fie parteneri cu preotul duhovnic şi invers pentru vindecarea completă a pacientului.

Viaţa fiecăruia dintre noi oricând se poate schimba, dar trebuie să o ajutăm şi noi. Să ne plângem mai puţin şi să râdem mai mult! Viaţa e frumoasă, de noi depindem ce alegem să vedem din ea, lumina sau întunericul….Bucură-te suflete şi fii Viu! Doamne te iubeşte mult, chiar mai mult decât te iubeşti tu!

Dar dacă?!… Dar dacă ce?!… Dumnezeu ne-a iertat demult, de atunci. Noi nu ne-am iertat!…

Hrisostom Filipescu

Anunțuri

4 păreri la “Anxietatea, gripa contemporană

  1. Foarte bine dezvoltat acest subiect de actualitate. Felicitari! As recomanda ca lectura adecvata temei: „Forta gandirii pozitive”, de Norman Vincent Peale. De asemenea, cartile psihiatrului ortodox Dmitri Avdeev sunt de mare folos. Si as aminti si un citat legat de tema articolului: ~Nu exista cazuri disperate, ci doar oameni care dispera~.

    Apreciază

  2. NU CRED IN <<STATISTICI<< PRIVIND INCIDENTE RAPORTATE LA NIVEL FEMININ SAU MASCULIN IN PRIVINTA FENOMENELOR PSIHOLOGICE /PSIHIATRICE {NEGATIVE } SI in nici o alta forma [mascata sau nu] de diminuare a darului LIBERTATII

    Apreciază

  3. Atunci cand se ajunge deja la somatizare, lucrurile stau destul de rau. Solutia consta in imbinarea tratamentului medicamentos cu psihoterapia sau consilierea suporttiva. Fireste, tratamentul duhovnicesc, spovedania si impartasania deasa ajuta si mai mult, pentru cine e de acord…sa le primeasca.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s