Ce a fost, a fost. Ce este, este. Ce va fi, va fi.

Chiar dacă pereții duri ai sufletelor celor care au construit fortărețe în jur sunt reci, e nevoie în continuare de iubire. Orice zid are crăpătura sa prin care poate crește iarbă sau se poate vedea înăuntru.

Chiar dacă pereții duri ai sufletelor celor care au construit fortărețe în jur sunt reci, e nevoie în continuare de iubire. Orice zid are crăpătura sa prin care poate crește iarbă sau se poate vedea înăuntru.

Plouă cu vorbe mărunte… Oamenii nu sunt afectaţi de ceea ce li se întâmplă, ci de cum înţeleg ei ceea ce li se întâmplă. Nu renunţi niciodată la ce nu ai avut sau la ce ai avut şi mai vrei, poate. Purtăm vii şi morţii în noi şi le dăm putere. Sunt persoane care te înţeleg dintr-o singură privire şi persoane care nici după mii de cuvinte nu ar fi în stare să o facă. Omul în complexitatea sa este compus din plus şi minus, din soare şi nori. Nu putem lua de la celălalt doar ceea ce ne face comozi. Iubirea implică TOT, altfel nu mai e iubire…

„Cobori” adesea în beciul interior al fiinţei pentru a scoate la lumină ceea ce eşti.  La cea mai mică adiere de vânt te clatini sau te dărâmi? Uneori mori de mai multe ori în aceeaşi clipă. Sunt momente în viață când nu există niciun cuvânt dulce pentru alinarea durerii. Pot doar să fiu lângă tine, să plângem împreună… Dumnezeu nu te caută după locul în care ești, ci după strigătul inimii. În altarul sufletului se rezolvă durerile. Hristos nu se îngrețoșează de noi niciodată. Hristos nu este contabilul vieții noastre, ci prieten pe Cale.

Este o nebunie să urăşti toţi trandafirii, pentru că te-ai înţepat într-unul. Să nu crezi în iubire, doar pentru că cineva nu te-a iubit. Să renunţi la visele tale, pentru că celălalt nu s-a împlinit. Câteodată mă doare, câteodată mă amuz foarte tare. Te vei trezi într-o dimineaţă şi vei vedea soarele pentru prima dată. Răbdarea înseamnă să știi că iarba nu crește mai repede dacă tragi de ea.

Poți găsi ceea ce cauți abia când renunți să mai cauți cu disperare și ai liniște cu tine. Iubirea adevărată te prinde deodată. Şi nu ştii de ce şi pentru ce. Te ia pe nepregătite. Iubirea pură apare atunci când nu te aştepţi. Dragostea nu se programează. Nu există garanţii în nimic. Orice se poate strica. Unele se mai repară, altele nu. Şi le schimbăm sau renunţăm definitiv la acel lucru. Gunoiul unora, comoara altuia. Nici să le laşi, nici să le ţii. Mai durează o zi şi vom vedea ce va mai fi.

Sunt greşeli care se plătesc în exterior şi greşeli care se consumă pe interior toată viaţa, în tăcere şi plâns lăuntric. Discret. Cerul pe timp de furtună vrea să ne repare. Suntem pentru ceilalți ceea ce acel „fiecare” este înăuntrul lui.  Construiesc cu iubire şi culeg orice bucăţică de inimioară îndoită sau ruptă de cei ce nu au învăţat să preţuiască sensul.

Chiar dacă pereții duri ai sufletelor celor care au construit fortărețe în jur sunt reci, e nevoie în continuare de iubire. Orice zid are crăpătura sa prin care poate crește iarbă sau se poate vedea înăuntru. Viaţa îşi face loc oriunde. Se naşte chiar şi din zidul de piatră. Într-o zi sau într-o seară umbra o să dispară. Şi ultima oară va deveni prima oară. Ceva cusut pe măsura sufletului tău te aşteaptă.

Există dublură la cheia inimii? Iubirea nu uită niciodată…

Bună dimineața sentiment drăgălaș!

ieromonah Hrisostom Filipescu

Anunțuri

13 păreri la “Ce a fost, a fost. Ce este, este. Ce va fi, va fi.

  1. Ne dorim iubirea, speram si o cautam ca implinire deplina. Apoi, cand o gasim, ne grabim sa o subordonam tuturor celorlalte aspecte ale vietii noastre, acele aspecte ce nu ne implineau si nu ne ajungeau si care ne aduceau aminte ca fara iubire nu se poate. Sacrificam iubirea pentru restul lumii si al ‘obligatiilor’, de parca lumea si obligatiile ar fi rare, pretioase si greu de gasit.
    Tinem iubirea sub geam si ii aruncam, din cand in cand, un os. Cum facem si cu Dumnezeu, adeseori.
    Nu pledez pentru iubirea disperare, pentru iubirea atasament – care deformeaza realitatea si creeaza un dezechilibru daunator. Dar hai sa fim cinstiti si sa nu ne schimbam prioritatile cand ne vedem cu sacii in caruta, caci nu asa suntem in slujba adevarului. Iar, adevarul, deja stim, este singurul care functioneaza. Pentru Dumnezeu si pentru iubire se cuvine sa pastram locul de cinste.

    Sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului. Pentru a avea parte de o situatie functionala si pentru a onora prin implicare ceea ce traim. Altfel, lucrurile se strica.
    Dumnezeu face in asa fel incat sa nu obtii lucrurile cu usurinta, pentru ca daca lucrurile ar fi usor de obtinut nu te-ai mai apleca asupra lor pentru a le intelege si pentru a le pretui cum se cuvine. Situatiile complexe ne obliga sa le cercetam si in felul acesta intelegem importanta si functionalitatea lucrurilor.
    Apleaca-te asupra iubirii, vezi ce este, ce inseamna pentru tine si cat o pretuiesti.
    Daca, in mod paradoxal, ai constata ca nu o pretuiesti, atunci fii cinstit:
    • Nu te mai plange cand nu ai iubirea
    • Nu iti bate joc de ea (nu o nepretui) atuunci cand o ai.
    Traieste fara iubire. Iar daca nu poti, atunci tine-o la loc de cinste. Nu in buzunarul de la spate, caci nu acel loc i se cuvine iubirii. Iar daca o tii in buzunarul de la spate, atunci iubirea nu ti se cuvine tie.
    Iubirea presupune sacrificii, dar nu se hraneste cu sacrificii si nu pe baza de sacrificii functioneaza. Pe de alta parte, sacrificiile nu se fac pentru capricii. Este nedrept si este nefunctional.
    Suferim pentru ca nu intelegem ce traim si nu intelegem cum functioneaza ce traim. Cream legaturi de cauzalitate false, inexistente. Prrin urmare, ceea ce facem este incompatibil cu buna functionare a situatiilor de viata.
    Dupa care ne miram. Rareori cautam raspunsuri, iar atunci cand o facem rareori cautam adevarul. Cel mai adesea cautam raspunsuri care ne aranjeaza.
    Rareori cautam adevarul dupa functionalitate. Cel mai adesea il cautam dupa comoditate.
    Nu sacrificii, ci capricii. Nu impliniri, ci placeri.
    Nu soare, ci bec. Nu lumina, ci artificii.
    Adeseori ne ghiftuim cu nimicuri. Apoi ne miram de propria nefericire.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Intr-adevar, este exact asa „Iubirea pură apare atunci când nu te aştepţi, iar gunoiul unora e comoara altora”.In seara asta mi-ai pus un pansament peste sufletul care inca imi sangereaza. Multumesc pentru balsamul cu care reusesti sa alini durerile.

    Apreciază

  3. Multumesc din suflet, cu sufletul! …Nu am stiut si nu stiu nimic. Probabil nici nu voi sti…Ce stiu este ceea ce am trait, traiesc si…din mila Domnului, ceea ce voi trai.Cu multa consideratie si respect pentru inima, sufletul si mintea omului din Tine!

    Apreciază

  4. Iubirea nu cere, nu supune, nu are asteptari…. Ea nu trebuie cautata, pentru ca se afla in adancul fiintei noastre … Doar trebuie regasita…Si doar atunci cand nu ii simti lipsa, se poate spune ca iubesti/traiesti in iubire.
    “Exista dublura la cheia inimii?” Ce frumos scrieti… Se simte cuvantul venit de sus..Imi place sa va citesc. Va multumesc!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s