Autor: Odeta Veștemean
*jurnalist cu aproape 20 de ani de experiență în televiziune, presă scrisă și radio. De-a lungul timpului a fost editor-prezentator de știri la Realitatea TV, TV 9, TV Sibiu, Radio Star FM și Radio Magic FM, precum și redactor-șef al ziarului Sibiu 100% (ziar săptămânal, auditat BRAT, tipărit în 70.000 de exemplare). Fiind certificată în Coaching și Leadership, este preocupată în permanență să motiveze oamenii și să îi ajute să se dezvolte personal.
„Dumnezeu nu se bagă cu polonicul pe gât nimănui. Este nevoie de foarte multă delicatețe”, susține ieromonahul Hrisostom Filipescu, unul dintre cei mai citiți și iubiți autori de cărți ce îmbină aspecte ce țin de psihologie, literatură și teologie. Aș spune că ceea ce caracterizează în primul rând scriitura sa sunt blândețea și liniștea care se imprimă puternic în suflet, amprentându-l cu armonie și speranță. Pe ce ar trebui să se axeze astăzi oamenii dacă vor să aibă parte de mai multă bucurie, de ce e nevoie ca fiecare persoană să se asculte și să își înțeleagă nevoile dar și cum putem lupta împotriva depresiei aflăm dintr-un interviu acordat pentru Interviurimotivaționale.ro.
- Cum vi se pare că mai stau astăzi românii cu credința în Dumnezeu? Cum simțiți vremurile acestea?
Din darul lui Dumnezeu, credincioșii sunt bogăția și bucuria Bisericii noastre. E drept că problema contemporană a secularizării, care propune organizarea vieții individuale și sociale ca și cum Dumnezeu nu ar exista este tot mai prezentă în viața noastră, totuși nu trebuie să descurajăm și să devenim anxioși la fiecare bătaie de vânt ideologică, socială, politică, diplomatică sau culturală. Eu am nădejde că Preasfânta Treime nu ne părăsește în veci de veci, indiferent de vremea exterioară! Pe mine, atât în calitate de preot duhovnic, cât și în calitate de psiholog clinician, mă îngrijorează mai mult nu tabloul exterior, ci furtunile emoționale interioare ale fiecăruia. Rănile din prima copilărie; nevindecate, neaerisite, neacceptate… Copilul interior care mai așteaptă ceva, chiar dacă în exterior este un adult care pozează bine. Acolo este de lucrat! Pe interior și abia apoi la exterior.
- Mărturiseați că cea mai dragă scriere biblică vă este Imnul Dragostei, reflectat în Scrisoarea Sfântului Apostol Pavel către Corinteni: „Și acum rămân toate acestea trei: credința, nădejdea și dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea”. Ce forță și ce ecou credeți că mai are dragostea în zilele noastre, când vedem atât de multă indiferență la suferințele celuilalt, dezbinare și chiar ură?
Oh, da! Iubesc din toată conștiința mea Imnul Dragostei! De acolo mi-am început tot crezul meu și drumul pe Cale. Fără Porunca Iubirii adusă de Hristos nimic nu suntem, nimic nu dobândim.
Astăzi oamenii au nevoie de dragoste autentică mai mult decât oricând! Ne este foame și sete de Iubire! Nu știm să o cerem, nu știm să o oferim, nu știm să o primim și ne rănim… Apoi avem așteptări și ne rănim în ele. Încercăm să ne vindecăm, dar nu folosim „medicamentele” potrivite și iar ne rănim până în cele din urmă ajungem tot de unde am plecat…la „dragostea care niciodată nu moare”! Dar, din mila lui Dumnezeu, cu multă compasiune vom izbândi! Avem foarte mulți specialiști buni, doar că nu știm să lucrăm în echipă (preot duhovnic, medic specialist, psihoterapeut/psiholog) pentru că mai avem orgolii prea mari.
- De ce susțineți că este important ca oamenii să se asculte și ei înșiși și să își înțeleagă nevoile?
Păi dacă tu pe tine nu te asculți, nu te simți, nu ești sincer cu tine, cine vrei să o facă în locul tău? Dacă tu anesteziezi chipul lui Dumnezeu din tine, cine să-ți înțeleagă nevoile? „Dragoste cu forța” e viol! Avem nevoie de psihoeducație în România ca de aer. Să prevenim, nu să tratăm!
- Spuneați că una din cauzele depresiei este și faptul că oamenii trăiesc pe pilot automat și nu sunt conectați în Aici și Acum. Ce este de făcut?
Să trăim Aici și Acum! Noi teoretic spunem că suntem prezenți, dar practic fiecare e în lumea lui în monologul interior cu propriile gânduri care îl prind în labirintul minții sale. Dacă vă întreb; dimineață, în drum spre serviciu sau spre școală, ce ați văzut, ce ați simțit ce îmi răspundeți? Pe lângă câte flori ați trecut? Pisica de lângă mașină ați văzut-o? Dar cățelul din fața blocului? Dar suspinul bătrânului de pe banca din parc a ajuns la inima dumneavoastră? Dar privirea copilului trist și singur din autobuzul de dimineață a reușit să sărute ochii dumneavoastră? Dar mama care își sterge pe ascuns obrazul udat de lacrimi fierbinți… dar… Despre asta este vorba. Curge viața pe lângă noi și prin noi și nu suntem conectați cu ea. Și de aici începe patologia, mai devreme sau mai târziu în funcție de rezistența fiecăruia.
- Pe ce ar trebui să se axeze oamenii în viață dacă vor să aibă parte de mai multă bucurie?
Oamenii ar trebui să învețe să fie recunoscători. Cu ce cuvânt a bătut ușor Hristos la ușa sufletului nostru duminica trecută la Liturghie, încercând să-și facă loc în inima noastră? „Întoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu.” (Luca 8, 39) Noi nu știm să spunem Binele din viața noastră, ci vedem doar întunericul. Suntem atât de binecuvântați, avem atâtea daruri, suntem atât de liberi, avem atâția oameni frumoși în jurul nostru care ne iubesc și nu vedem! Nu știm să mulțumim pentru ceea ce avem și vedem doar ceea ce ne lipsește. Și de aici „ne doare capul”.
Chiar este atât de greu să spui cuiva mulţumesc sau să fii recunoscător pentru un lucru? Este atât de greu să fii recunoscător unei persoane sau pentru ceva bun din viaţa ta? Se schimbă ceva în interiorul tău şi, după ce faci acest act de recunoştinţă, persoana care îl primeşte din partea ta zâmbeşte şi se bucură, iar acel zâmbet se întoarce şi se aşează şi pe faţa ta. A fi recunoscător nu înseamnă doar a spune mulţumesc, înseamnă mult mai mult. Nu este vorba doar de bune maniere sau bun simţ, este vorba despre ceva ce majoritatea au uitat să acorde, în schimb solicită de la ceilalţi acel ceva fără ezitare. Este vorba despre respect.
Dacă tu nu eşti recunoscător în fiecare zi pentru lumea în care trăieşti, pentru persoanele care fac ceva pentru tine, pentru lucruri care te influenţează şi îţi sunt benefice, atunci înseamnă că nu eşti, cel puţin, respectuos. Şi te întrebi de ce lumea nu te respectă. Dar undeva acolo, în interiorul tău, stă o forţă care aşteaptă să fie eliberată, forţa recunoştinţei. Te-ai gândit vreodată că şi acest aspect, foarte important de altfel, poate fi o cauză a negativismului din viaţa ta? A lipsei de încredere în tine şi în ce te înconjoară? A lipsei de motivaţie de a face ceva în viaţă? A unei atitudini care de fapt nu există pentru că tu o ţii blocată în tine?
Am învățat că recunoștința te poate conduce pe drumul către succes, atât pe plan mental, cât şi fizic, spiritual şi emoţional. Recunoştinţa este o stare. Este ceva ce vine şi pleacă, dar poţi ajunge la ea oricând. Împreună cu experienţa de viaţă, dragoste, înţelegere, apreciere, vei continua şi vei reuşi să înţelegi, chiar să îmbrăţişezi această stare. Neuroștiințele dau mărturie despre neurogeneza și neuroplasticitatea creierului în starea de recunoștință!
Eu nutresc o profundă recunoștință părinților mei (Constantin și Ioana) pentru darul vieții, dascălilor mei (din școala generală, seminar, facultate), duhovnicului meu (Preasfințitul Părinte Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor) care este doctorul sufletului meu și m-a încurajat întotdeauna spre studiu, spre dezamăgirea multora, profesorilor mei de astăzi (prof. dr. univ. Leon Zăgrean – Șeful catedrei de Neuroștiințe din Cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București și fondatorul Societății de Neuroștiințe din România; pr. prof. univ. dr. Vasile Nechita – profesor la Academia de Teologie din Chișinău și paroh la Biserica Sfântul Apostol Andrei din Iași), prietenilor mei de suflet și binefăcătorilor pe marea vieții (Teodor Baconschi – diplomat și doctor în antropologie religioasă și Mihail Neamțu – filozof, teolog şi eseist), părintelui arhimandrit Iustin Câmpanu (prieten autentic în vremuri grele și „nașul de călugărie” în fața altarului inimii mele), unui suflet cald care a crezut în mine și în toate proiectele mele, prietenul și ctitorul Viorel Roman (om de afaceri și fiu fidel al Bisericii) și mulți, mulți alții.
Fiți recunoscători și veți fi fericiți!
- Cum pot fi ajutați cei care îl refuză pe Dumnezeu, refuză biserica, preoții, credința ortodoxă?
Dumnezeu nu se bagă pe gât cu polonicul nimănui. Este nevoie de foarte multă delicatețe, blândețe, bunătate, dragoste cu sufletul celuilalt. Noi din păcate suntem în rol de „salvator” pentru celălalt, dar noi nu avem „masca de oxigen” pe față. Tocmai de aceea, astfel de „convertiri forțate” nu țin pentru că nu sunt autentice, firești, simple, naturale. Dumnezeu nu se învață, Dumnezeu se experimentează.
- Chiar în aceeași familie, soții sau copiii ajung la conflicte din cauza manifestării credinței. Cum trebuie procedat în aceste situații, pentru ca discrepanțele să nu se accentueze și mai mult?
V-am spus mai devreme. Propriul exemplu și rugăciune cuminte. Noi avem tendința să înmulțim vorbele și să facem furtună într-un pahar cu apă și credeți-mă nu este cazul. Nu mai avem răbdare, nu îi mai dăm timpului timp. Suntem bolnavi sufletește și nu recunoaștem, ci arătăm cu degetul spre celălalt: „Eu sunt bine, tu nu ești bine și TREBUIE să te vindec EU. ACUM! Hei, unde fugi?!” Ăstia suntem… Deci, vă rog, Puține cuvinte, Multă iubire… Multă simțire! Multă emoție, nu gânduri!
Cum ne sfătuiți să ne rugăm dacă vrem ca Dumnezeu să asculte și să împlinească rugăciunile noastre?
Simplu, firesc, fără politețuri false cu Dumnezeu. Pe cine păcălim? Și cu smerenie! Asta lipsește. Este mare lucru să fii om inteligent, dar să rămâi cu smerită cugetare! Este mare lucru să fii om credincios, un exemplu tu și familia ta pentru cei din jur, dar să rămâi smerit! Este mare lucru să fii persoană publică, influencer, lider de opinie, dar să rămâi modest! Un om care își pierde această capacitate este un candidat perfect la dezechilibre psihice, ca să nu spun altfel, mai devreme sau mai târziu.
- E adevărat că în timpul nopții „cerurile sunt deschise” și glasul rugăciunii este mai puternic? Explicați-ne.
Dacă dumneavoastră spuneți… Nu știu. Eu noaptea dorm pentru că ziua muncesc foarte mult în diferite proiecte (Schitul Țibucani, Centrul de Recuperare și Reabilitare a Persoanelor cu Handicap Păstrăveni, scris, lecturi) și nu am așezarea potrivită să fac din noapte zi. Întâlnirile mele cu Dumnezeu (dimineața și seara) cred că sunt suficiente și nu are nevoie și de „schimbul trei”. Mai ușor cu pianul pe scări să nu vă răniți! Hristos ne aude la fel oriunde, oricând. Noi îl simțim?
Mulți români, din păcate, sunt absolvenți de „Academia Google” și știu ei mai bine decât specialiștii ce și cum. Dar fiecare să își asume alegerile, căutările și rezultatele. Eu nu am o profesie, eu am o vocație! Nu am o meserie, am o misiune! Și pe unii deranjează. Asta este, mergem înainte! Și Hristos a deranjat!
- Declarați într-un interviu că ați învățat să fiți sensibil cu sufletul celuilalt, conectându-vă la inima lui, nu la mintea lui. În ce constă această diferență?
Păi gândim prea mult și simțim prea puțin! Nu ați avut decizii în viață bazate pe suflet și decizii în viață bazate pe minte? Eh, de acolo începe diferența…
Îmi venise de curând o familie cu un adolescent și tatăl era ca un disc zgâriat repetând obsesiv afirmația: „Părinte, dar nu i-a lipsit nimic! Cum să facă una ca asta?” Iar eu i-am răspuns: „Ba da, i-a lipsit emoția!”
- Ce credeți că ar trebui să facem fiecare dintre noi dacă dorim să dobândim Împărăția lui Dumnezeu?
Credință, Nădejde și Dragoste!
Asta ține de spovedania fiecăruia, de duhovnic, de taina inimii…
- Un ultim sfat motivațional pe linie de credință, dragoste și nădejde?
Trăiește frumos, iartă la timp și iubește cu adevărat! De ce? Pentru că dragostea naște dragoste. Așa să fie!
Sursa: https://interviurimotivationale.ro/2018/10/23/interviu-ieromonah-hrisostom-filipescu-traieste-frumos-iarta-la-timp-si-iubeste-cu-adevarat-dragostea-naste-dragoste/?fbclid=IwAR1KVxzU3GGKiIT_00jANWHbV_q7I13BkyTH6GKSl0tnSgtMdyr02Ve05KA#more-77
Apreciază:
Apreciază Încarc...
Hrisostom Filipescu 