„Arhimandritul Irineu Ilie, un stareț plin de bunătate”

Mă simt onorat să fiu prezent cu o evocare („Arhimandritul Irineu Ilie, un stareț plin de bunătate”) în volumul omagial „Împlinind virtutea ascultării, Arhimandritul Irineu Ilie”, apărut de curând la Editura Vasiliana’98, Iași 2018, coordonat de +Timotei Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor și Pr. prof. dr. Vasile Nechita!

Cel mai iubit stareț al Mănăstiri Secu, Arhimandritul Irineu Ilie, Superior și la Locurile Sfinte de la Ierusalim și Iordan, s-a stins mult prea devreme într-un teribil „accident” (în drum spre aeroportul din Tel Aviv; toți cei din mașină au murit)  în dimineața zilei de 14 octombrie 1988…

„Era o speranță a Bisericii”…aceste cuvinte le-a rostit fericitul întru adormire Patriarhul Teoctist la primirea tristului anunț. Prin această plecare timpurie – la 35 de ani, abia împliniți, cred că este coliturghisitor împreună cu cetele sfinților și ale celor plăcuți lui Dumnezeu în nemuritoarele lăcașuri cerești.

Părintele Irineu avea o bunătate care se întâlnește mai rar la oameni. El rămâne un model de smerenie și demnitate pentru tot călugărul, pentru orice creștin, pentru orice intelectual.

Vă redau fragmentul de încheiere a portretului în cuvinte a acestui slujitor al Bisericii, pe care cu nevrednicie l-am însemnat:

„Anul acesta se împlinesc treizeci de ani de când a trecut la veșnicele locașuri, însă mănăstirea parcă îl mai așteaptă să revină ca dintr-o lungă călătorie…
Părinții îmbunătățiți sunt nevinovați precum copiii, dar plini de înțelepciune ca bătrânii cei din vechime. Așa era și părintele arhimandrit Irineu Ilie.
Faptele lui ascunse sub mantia smerenie sunt vrednice de scris în paginile unui pateric, însă până atunci sunt păstrate cu sfințenie și discreție la Domnul. El care știe și vede toate, le știe și pe acestea. Doar părinții bătrâni din mănăstire, când inimile mai scâncesc de dor, mai desfac cufărul cu amintiri și desprăfuiesc – cu vorbe alese – chipul tainic al Părintelui Irineu Ilie, păstrat ca o icoană în odaia sufletului fiecăruia.

ieromonah Hrisostom Filipescu

Egumenul Schitului Țibucani”

Buchet de gânduri – Fabian Popovici

 

Vă recomand gândurile curate ale unui tânăr la început de drum! Și nu pentru interviul cu mine din carte, ci pentru condeiul lui inspirat.

Veți găsi în paginile acestei cărți un suflet cald, sincer și blând care își prețuiește bunicul cu a lui înțelepciune. Bunicul a devenit între timp „cetățean al Raiului”, iar nepotul îi păstrează memoria vie printr-o carte plină de cuvinte miezoase…

Gestul tău poate deveni un model pentru mulți tineri și îl încurajez, îl binecuvântez, îl sărut ca pe un prunc la sânul mamei.

Felicitări, Fabian Alexandru! Mă bucur pentru realizările tale! Felicitări soției tale pentru tot ce așează luminos în viața ta!  Bucurie!

***

În încheierea interviului pe care am avut onoarea să îl primesc din partea părintelui Hrisostom Filipescu, publicat în carte, sfatul dumnealui pentru dragii cititori este următorul:

„Du-te şi strânge în braţe un bătrân singur sau un copil orfan. Şi dacă faci asta sincer, cu căldură, să ştii că mă strângi și pe mine în brațe, căci mă regăsesc în aceşti necăjiţi ai vieţii; pe ei trebuie să-i avem tot timpul la piept! Bătrânii şi copiii – ceea ce am fost şi ceea ce vom deveni, trecutul şi viitorul, înţelepciunea şi gingăşia, echilibrul şi entuziasmul – pe acestea trebuie să le ocrotim, să le avem la inimă. Țineți aproape de biserică. Biserica este spital unde se vindecă răni, nu tribunal!”

–––––––––––––––
Detalii despre carte şi comenzi: http://popovicifabian.ro/shop-carte/

Comunicat

Prezența în spațiul public are o serie de avantaje, precum și nenumărate neplăceri. De cele bune știm cu toții. De neplăceri nu vorbim prea des… Însă e bine ca unele lucruri să fie limpezi și acum aș dori să menționez printre acestea „furtul” de identitate. Sună dur, de romane polițiste, aveți dreptate, dar e o realitate a lumii virtuale. Și jocul merge până la lumea reală. Persoane care se „prezintă” cu numele tău.

Am primit câteva mesaje private cu privire la anumite persoane dubioase care îmi folosesc fotografiile, datele de contact etc. Dacă întâlniți și voi astfel de situații legate de persoane, vă rog să îmi trimiteți mesaj privat și să-mi dați detalii. Acolo unde se impune putem solicita ajutorul autorităților.

Datele mele de contact sunt publice și dacă am de făcut un anunț sau solicit sprijinul pentru diferite cauze umanitare foarte serioase pentru care garantez, o fac public, fără așa-ziși delegați, colaboratori … Nu am șofer, și nici nu îmi rezolvă nimeni sarcinile administrative zilnice. Mulțumesc pentru înțelegere!

Nu vă lăsați păcăliți de impostori! Verificați mereu!

„Lecții de teologie”

Celor care mă „iubesc” de nu mai pot și îmi trimit felurite mesaje în privat le reamintesc că am butonul block. Fel de fel de conturi false îmi dau „lecții de teologie”. Din darul lui Dumnezeu, în câțiva ani de teologie (seminar – 5 ani, licență – 4 ani, master – 2 ani) și psihologie (licență – 3 ani + master – 2 ani) socot că nu am băut cerneala și nu am trecut ca „Vodă prin lobodă” prin școli.

Nu sunt obligat să citesc deșeurile emoționale ale nimănui și nici nu sunt în rolul de „salvator”. Furia unora trebuie descărcată în altă parte, nu aici. Pentru aceasta există întâlniri reale, nu virtuale, cu duhovnici, psihologi, medici psihiatri sau ce mai este nevoie în funcție de „bagajul” fiecăruia. Ofer dragoste, iertare, rugăciune, dar nu permit nimănui să mă abuzeze psihic sau emoțional. Mulțumesc!

PS: Să ne aducem aminte de cuvântul lui Evagrie Ponticul care afirmă că „teolog este cel care se roagă!” Oamenii „de bine, plini de dragoste” nu păreau rugători… Dacă ar fi fost, nu ar fi avut timp să dea lecții altora… Păcat că și Ortodoxia are ramura sa de „talibani”, întreținută de unii „duhovnici”. Și e un paradox; Porunca Iubirii adusă de Hristos! Ce trist că am uitat atât de repede!

Bucurie sfântă!