Anunțuri/Evenimente

Doamne, Te caut și Te găsesc în orice și în oricine.
Astăzi Te găsesc în copilul ce râde și în moșul ce plânge încet.

 

________________________________________________________________________________

În curând, cu drag, pentru voi, cititorii mei…

Mulțumesc partenerilor de la Supergraph pentru difuzare și colaborare!

„Bucură-te de viață, omule! Sărbătorește puțin din toate! Plângi când îți vine să o faci! Trăiește! Uneori ești trist, dar astăzi ochii tăi râd, pentru că ai un vis care te ghidează. Se numește Viață! Nu uita să fii Om înainte de toate! Nu vorbi doar despre necazurile tale… Învață să vorbești și despre Bucuriile tale! Trăiește frumos, iartă la timp și iubește cu adevărat!”

Îți doresc să ai privirea împăcată a celui care a trecut prin multe greutăți și zâmbetul celui care le-a învins pe toate.
Dragostea nu obosește niciodată…

_____________________________________________________________________________

 

Încă de la bun început, aici şi acum, în deschiderea acestui material/studiu introductiv, dedicat acestui volum, doresc să recunosc şi dezvălui adevărul că am apreciat întotdeauna, articolele, studiile şi cărţile pe care le-a scris Preacuviosul Părinte Ieromonah Hrisostom Filipescu, de la Schitul Ţibucani, judeţul Neamţ, precum şi toată activitatea sa pastoral – misionară, caracterul şi cultura foarte vastă şi solidă de care dispune, de asemenea (şi) dragostea sfinţiei sale pentru cultura, arta şi spiritualitatea autentică!…

Altfel spus, sunt de-a dreptul impresionat de capacitatea şi puterea preacuvioşiei sale de muncă susţinută, pe care o desfăşoară cu timp şi fără timp, împlinidu-şi menirea şi misiunea, de apologet, propovăduitor şi mărturisitor faţă de semenii şi cunoscuţii lui ce nu sunt puţini şi care, dacă sunt sinceri, îl apreciază şi îl admiră foarte mult, fiindu-i cât se poate de recunoscători, aşa cum încerc să-i fiu şi eu!…

Totodată autorului, în persoana vrednicului şi neobositului, cu vocaţie slujitoare şi mărturisitoare – P. Cuv. Ierom. Hrisostom Filipescu, pe care ţinem să-l felicităm (şi) pentru această nouă lucrare, şi pe care o recomandăm tuturor cu toată căldura, îi dorim să ne mai hrănească minţile şi sufletele noastre şi cu alte lucrări ziditoare şi folositoare nouă şi urmaşilor noştri, arătându-ne prin toate acestea dragostea sau ataşamentul faţă de valorile perene ale Bisericii şi neamului nostru Românesc, precum şi vivacitatea ori tinereţea spirituală cu care l-a înzestrat Dumnezeu – Cel în Treime Slăvit şi Lăudat, pe devotatul şi iubitul Său fiu – slujitor, şi, totodată, îi dorim să aibă parte, în continuare, de folositoare bucurii, de binecuvântate mângâieri şi de nemărginite împliniri duhovniceşti, atât aici pe pământ, cât mai ales dincolo, în lumea cealaltă – a Împărăţiei Cerurilor, unde să se bucure de înveşnicita comuniune cu Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în lumina cea neînserată a Sfintei Treimi! Amin!…

Stelian Gomboş

 Consilier superior la Secretariatul de Stat pentru Culte din cadrul

Guvernului României din Bucureşti.

 https://steliangombos.wordpress.com

______________________________________________________________________________

 

3 caiete cu 3 simțiri: interviuri, poeme, eseuri.

„În rugăciune poţi iubi pe oricine, oricând, oricât de mult. Toate orele, toate zilele le topesc doar în palma Ta, Doamne… Un înger nu poate vorbi de rău alt înger. Inima se desface ca un crin şi miroase a Dragoste. Suflete, te las să zbori şi îţi dau motive să te întorci. Fiecare, prin sufletul celuilalt, zboară spre lumină. Există o Cale.

Nu murim când murim, ci murim când nu mai iubim. Mă cuibăresc lângă tine Doamne, ca lângă un Tată, şi primesc Iubirea. Împărăţia lui Dumnezeu este în inimile pline de iubire. Intră, dar nu trânti uşa în nas. Prezenţa ta să aducă fericire!…

 

Să iubeşti şi să ai grijă de sufletul tău, om frumos! Cândva vei zâmbi dintr-o poză de album…”

 

______________________________________________________________________________

 

 

 

„Un înţelept spunea oarecând că „cei ce nu-şi cunosc trecutul, nu-şi merită viitorul”. De aceea ne bucurăm de iniţiativa părintelui ieromonah Hrisostom Filipescu de a aduce în faţa celor ce doresc să cunoască, atât cât au dorit acest lucru cei ce sunt zugrăviţi în aceste medalioane duhovniceşti, nevoinţa şi lupta duhovnicească a unor vieţuitori ai mănăstirii noastre.

Totodată mă bucur că, prin mila lui Dumnezeu, mă aflu şi eu vieţuitor în această mănăstire, care a avut o cuminţenie aparte, neieşind ostentativ în evidenţă, cu toate că istoria dovedeşte că a avut şi are multe lucruri şi lucrări cu care ar putea să stea în faţa lumii, nemaivorbind de sfinţenia pe care au dobândit-o mulţi dintre cei ce s-au nevoit aici, unii cunoscuţi, dar Dumnezeu ştie câţi necunoscuţi, o parte trecuţi în calendarul ortodox iar alţii care vor fi trecuţi atunci când va fi voia Domnului.

Bunul Dumnezeu să binecuvinteze şi să pomenească osteneala celor ce ce sunt amintiţi în această carte, iar pilda vieţuirii lor să ne fie, nouă şi tuturor celor care vor citi aceste pagini, îndemn spre cât mai multă dragoste şi străduinţă în lucrarea duhovnicească, iar dacă au fost şi căderi, acelea să ne ajute spre a scăpa de multele curse pe care duşmanul mântuirii noastre ni le întinde în cale.”

Arhim.Vichentie Amariei, Stareţul Mănăstirii Secu

(fragment din preaţă)

____________________________________________________________________________

Valoarea ființei umane crește pe măsură ce iartă și iubește! Iertarea este un cadou. Dăruiește! Iubim fiecare om pentru că Dumnezeu îl iubește și îl iartă. Și ne este de ajuns ca să imităm bunătatea și frumosul divin. Iertarea este antibioticul pentru infecția sufletului, calea spre eliberare. Dumnezeu este acolo unde este lăsat să intre și odată cu El și harul, lumina, binecuvântarea. Iubirea și iertarea sunt un stil de viață. Nu poți schimba trecutul, dar poți schimba viitorul iertând, binecuvântând, dăruind.

Mergem la Dumnezeu să ne iubim, nu să ne certăm sau să ne pedepsim. Doamne, mi-a fost atât de dor de Tine! (Puține lacrimi, multă bucurie)

 

_______________________________________________________________________________

Pridvoarele credinţei – Iubirea, esenţă a umanului

14 decembrie 2013

„Dumnezeu este iubire şi cine rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu, iar Dumnezeu rămâne în el.” ( I Ioan 4.16)

 

PRIDVOARELE CREDINŢEI 

Motivul pentru care Dumnezeu l-a creat pe om, este iubirea. Ulterior, tot El, creatorul cerului şi al pământului, a luat trup omenesc şi s-a lăsat pironit pe cruce, din iubire pentru oameni. Tot iubirea, faţă de Dumnezeu şi oameni, i-a determinat pe Apostoli să vestească Evanghelia până la marginile lumii.

Cum s-a schimbat percepţia omului asupra iubirii, în decursul timpului, şi ce spun Sfinţii Părinţi ai Bisericii despre iubire, vom afla împreună cu tânărul ieromonah Hrisostom Filipescu, de la mănăstirea Ţibucani, judeţul Neamţ.

Pridvoarele credinţei

TVR 3: sâmbătă, 14 decembrie, ora 7.00

TVR Iaşi: sâmbătă, 14 decembrie, ora 17.00

Reluare TVR Iasi, duminica, 15 decembrie, ora 13.30

*******************************************************************************************************

Iubiţi mult, Hristos vă porunceşte !

Într-o lume fără milă, plină de violenţe, răutăţi, ipocrizii şi alte asemenea, acest volum de eseuri calde  scris într-o perioadă de tulburări economice, sociale şi sentimentale a poporului român și nu numai, se doreşte a fi un manual de iubire a aproapelui şi a lui Dumnezeu…

Întotdeauna este complicat să scrii un roman, o carte, o poezie, despre un anumit subiect, dacă nu ai trecut prin însăşi suferinţa, bucuria sau sentimentul despre care vrei să vorbeşti.

Ieromonahul Hrisostom Filipescu ilustrează în atât de puţine cuvinte chintesenţa cuvântului „iubire” încât stau şi mă întreb: ce nevoie mai avem ca să începem să iubim ?

Volumul de eseuri „Puţine cuvinte, multă iubire” ilustrează într-un mod plin de evlavie şi puritate a puţinelor cuvintelor scrise, o lume ideală în care oamenii se iubesc cu toată fiinţa lor, copilăresc împreună cu multă bucurie, au grijă unii de alţii cu multă dragoste, se iartă, se caută,  iar dragostea faţă de Dumnezeu se află pe primul loc împărtăşind-o cu evlavie şi candoare… Tot volumul său e plin de iubire, ca şi părintele  dealtfel !

Aşa cum norii şi altele de pe pământ nu sunt luminoase prin ele însele, ci trebuie să fie luminate de către Soare, tot astfel Omul luminează pe cei din jur cu iubire simplă şi pură, prin dragostea sa către Dumnezeu.

Nu există om care să nu dorească să fie iubit şi să iubească la rândul său. Şi toţi doresc să aibă un sens. Siguranţă, certitudine, fidelitate, statornicie, convingere, speranţă, nădejde, confesiune, rugăciune, toate acestea combinându-se în cuvântul IUBIRE.

 

Iubirea nu are decât un singur tipar !

 

Dar orice monedă are o faţă şi un revers sau cap şi pajură. Amândouă pot fi frumoase, urâte sau total opuse. De noi depinde cum vedem această monedă ! De noi depinde dacă iubim şi iubim, dacă urâm şi urâm sau iubim şi urâm. Ca şi părintele Hrisostom, un prea iubit şi drag prieten, propun să iubim şi să iubim ! Iubeşte-te pe tine, iubeşte-l pe aproapele tău, iubeşte-L pe Hristos, iubeşte-L pe Dumnezeu ! Fie ca iubirea să triumfe pe acest sfânt Pământ !

(fragment din Prefață)