Râsul este mai bun decât orice medicament!

DSCN4279

Râd şi dansez în ploaia vieţii. Bucuria şi tristeţea sunt molipsitoare. Caut din toată inima bucuria de a fi, nu bucuria de a avea! Cine a cunoscut măcar o dată pe Dumnezeu nu mai poate fi trist!

De ceva timp sunt pasionat, dincolo de formarea şi dezvoltarea personală, de fel de fel de terapii care au dat rezultate pozitive pe întreg mapamondul. În toate psihoterapiile studiate, precum şi în şcoala de psihologie am învăţat că pastila magică nu există. Atitudinea faţă de problemele şi presiunile din exterior ajută să întrevedem şi alte viziuni. Modul în care mă poziționez și văd, modul în care amplific sau nu firul de praf, modul în care rămân blocat în trecut sunt stopurile dintre minte și inimă. O legătură vie, puternică şi constantă cu Doamne ne ajută să găsim Sensul, Oxigenul şi Viaţa. Din când în când avem nevoie ca gândurile să se detoxifice. Aşa cum avem o igienă corporală, se cuvine să avem şi o igienă psihică şi o igienă sufletească. Mintea e cauza tuturor bolilor, în timp ce sufletul e sursa vindecărilor. Sfatul sufletului vine atunci când mintea tace. Baia spovedaniei, acest botez al lacrimilor, al pocăinţei, are rolul ei, însă acum vreau să însemn câteva rânduri despre râsul terapeutic pentru psihic. Râsul e mai bun decât orice medicament! Râsul ne ajută să ne reconectăm oricând cu copilul din noi.

Există mai multe căi de a urca muntele, finalitatea este aceeaşi. Curăţenie în şifonierul emoţiilor: frică, tristeţe, dezamăgire, mânie, stres, etc. Voluptatea suferinţei domină societatea occidentală. Logică a ieşirii din patima trupului. Scenariile suferinţei pe care minţile sclipitoare le cristalizează în tristeţe, doliu lăuntric permanent, fac să trăim într-o fabrică a morţii. Ideea bucuriei unde este?! Trecutul nu mă apasă. Trecutul este doar un manual de istorie şi atât! De acolo iau lecţiile pentru prezent şi viitor. Nimic mai mult. Fără spasme şi obsesii compulsive. Înţeleg şi accept că aşa gândeam, acţionam atunci. Cel de astăzi nu mai este cel de ieri. Am crescut şi mă accept, mă iert. Dacă Hristos mă iartă, am nevoie să mă iert și eu! Chipul meu nu este un bâlci. Pot părea bufon în ochii unora, însă învăţ şi înţeleg că suntem diferiţi.

Nervii consumă mai multă energie decât un zâmbet. Studiile psihoterapeuţilor spun că un copil până în 6 ani râde şi de 200-300 de ori pe zi, pe când un adult râde de 10-15 ori pe zi. Râs cristalin şi unic specific copiilor. Orice adult vibrează la clinchetul râsului de copil. Copiii au o energie pozitivă în râs. Doctrină a râsului care nu are nevoie de religie. Toți râdem și plângem la fel indiferent de culoarea pielii, de credință, de statut sau de alte etichete alte lumii acesteia. Registru al râsului este o stare internă, o stare de bine. Nu am nevoie de stimuli externi ca să râd. Motivaţia râsului adeseori ne cenzurează și punem măscuța pe față, ori zâmbim englezește sau ca la foto. Copiii nu râd cu motiv, copiii râd fără motiv. Adevăratul râs e fără motiv!

Realism şi încredere. Sunt vesel, dar mă tratez. Râd cu poftă, autentic. Vitalitate. Energie. Oamenilor nu le mai place să râdă: suntem prea săraci ca să mai zâmbim, aud adeseori. Ce motive avem să râdem, nu vedeţi cât este de greu, ar spune alții?! Suntem deranjaţi când cineva râde lângă noi. Teama de penibil, timiditate, frică, invidie. Ne încurcăm de momente în care suntem stânjeniţi. Ne este jenă să râdem. Aşadar veselia altora ne încurcă teribil. Să nu uităm să zâmbim! Şi pentru noi, şi cu cei din jurul nostru. Greutăţi, necazuri, probleme au fost şi vor mai fi. Aşa e viaţa, aşa e lumea. Îndrăznesc zilnic să zâmbesc, să-mi ofer o porție de bine. Poporul român nu e un popor trist. Relaxare. Dinamism. Interactiv. Istorie şi actualitate. Simbol al bucuriei. Manifestarea lui Dumnezeu este starea de bucurie, de iubire.

Când râdem, suntem în prezent. Beneficiile râsului sunt foarte multe. Râsul e bun şi pentru psihic, ne oferă o strălucire interioară. Ne relaxează şi ne eliberează de stresul cotidian. Nu avem nevoie să sunăm la 112 ca să râdem sau să luăm anumite „pastile ajutătoare”. Să ne prescriem singuri pe reţeta vieții şi o doză zilnică de râs. Un zâmbet este o poartă deschisă către suflet. Producem singuri endorfine pe care le eliberăm în sânge. Ne îmbunătăţim musculatura facială, respiraţia, circulaţia sanguină. Dinamizăm, revitalizăm organismul. Zâmbetul este un buton care ne dă puterea să râdem. Râsul este cel mai bun remediu pentru orice problemă sau boală. Sistem imunitar crește de la un simplu râs. Virtuţile curative ale râsului sunt mari și multe din ele neștiute. Nu încetăm să râdem pentru că îmbătrânim, ci dimpotrivă îmbătrânim pentru că am uitat să râdem. Terapia prin râs este cea mai puternică! Râsul ne face mai frumoşi, mai sănătoşi, mai sociabili. Râdeţi de fiecare dată când aveţi ocazia. Haz de necaz din înţelepciune. Decât să înjuraţi, mai bine scoateţi limba. Apoi priviţi în oglindă cum vă strâmbaţi. Aţi trezit copilul din voi. Momente vesele care detensionează. Nu am nevoie de stimuli externi ca să fiu fericit, ca să râd. Atitudinea este cheia către bine. Corect, corespunzător cu interiorul, se poate să fii vesel fără să ai mare lucru. O lume frumoasă, fascinantă, percepută prin experienţa proprie şi personală. Elasticitate şi plasticitate. Vulnerabilitate şi armură. Manipulare şi eliberare.

Peisajul vieţii fiecăruia dintre noi adeseori ne taie respiraţia. Excursie între minte şi inimă. Ateliere de râs. Dacă noi transmitem un zâmbet şi persoana din faţa noastră va duce mai departe un zâmbet. Râsul e contagios, se transmite, se prelungeşte. Omul râde mult mai bine în grup, în mediul social, decât singur. Oamenii care râd bine împreună, lucrează bine împreună. Autentic, liber, împăcat cu sine, cu încredere în interiorul lui, omul poate exersa zilnic, măcar câteva secunde, zâmbetul. Tristeţea nu este antinomică faţă de fericire, ci este o altă cale de a ajunge la bucurie, la lumină, la adevăr. Relaxarea totală şi completă a creierului se face prin râs. Aşadar, zâmbetele lungi şi dese cheia marilor succese! Armonie şi integrare.

Ortodoxia este o stare a bucuriei, nu doar a crucii şi a suferinţei. Ne bucurăm de fiecare secundă în care Dumnezeu se află cu noi şi nu se merită să fim depresivi, anxioşi, trişti, nefericiţi, cu sufletele şi minţile constipate. Ludic. Dansăm cu fiecare clipă, cu fiecare provocare. În zâmbet stă tainic dragostea. Iubirea este puterea de a rămâne împreună, de a trece prin toate, indiferent de valurile vieţii. În povestea de iubire încape totul, aşa cum cerul acoperă întreg pământul, chiar şi acolo unde este deşert sau gheaţă…  O iubire care nu riscă nimic, care nu rabdă nimic, care nu suferă nimic, nu valorează nimic. Cine vrea să aibă dreptate întotdeauna, caută să aibă ultimul cuvânt. Cine are dreptate cu adevărat, a încetat să vorbească demult! Cel ce nu mai are nicio opţiune, are brusc toate opţiunile din lume. Dorinţa omului de a cuceri lumea exterioară nu are limite şi cu cât plecăm spre exterior dorinţa e tot mai mare. Dar lumea interioară cui o lăsăm?! Vocea sufletului cântă balade şi modelează lăuntricul. Emoţiile produc lacrimi. Ego-ul suferă, nu sufletul. Exorcizăm tensiuni psihice. Râdem şi plângem ca să nu ne stricăm mecanismele, tiparele. Pendulăm între tragedie şi comedie. E mai uşor să acuzi, e mai uşor să dai cu piatra, e mai uşor să ridici tonul, e mai ușor să înțepi cu cuvinte și priviri, decât să recunoşti meritele cuiva. Cine ne răpeşte bucuria?! Bucuria ta nu depinde de mine şi invers. Frumuseţea constă în drum, nu în punctul final. Fiecare sfârşit are veleităţile unui nou început.

Râsul nu blamează tristeţea şi nici zâmbetul nu acuză plânsul, ci ambele sunt într-un dans complementar. Să ne şlefuim viaţa cu un zâmbet sănătos şi curat. Capacitatea de a empatiza nu ţine de societate care este o „mamă vitregă”, ci de fiecare din noi. Avem nevoie să râdem, dar ţine de puterea fiecăruia să aleagă. Nu trebuie, ci ar fi de dorit să înţelegem că lucrurile mici, la îndemână, care nu costă, sunt adevărate şi autentice surse de bucurie. Fără ecuaţii, fără formule speciale, fără taxe şi impozite. Râd şi dansez în ploaia vieţii. Bucuria şi tristeţea sunt molipsitoare. Caut din toată inima bucuria de a fi, nu bucuria de a avea! Cine a cunoscut măcar o dată pe Dumnezeu nu mai poate fi trist! În Porunca Iubirii,  mântuirea are la temelie cele 9 Fericiri, garanţia de a merge mai departe:

„Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.

Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.

Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.

Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.

Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.

Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea.

Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri”! (Matei 5, 3-12).

      Hrisostom Filipescu

Reclame

Ajută-ți zâmbetul să prindă curaj!

DSCN3849

Ce te face pe tine fericit, mă face și pe mine.

Mi-am creat basme după trebuință; am lăsat visele să  prindă aripi, am făcut animalele să vorbească, norii să devină oameni, florile și funzele să se joace. Fără cruzime, fără violență. Arunc fluturii în păr. Pe buze nu s-a dezlipit numele. Citesc povestea de noapte bună. Cred și mă mir cu suflet de copil. Fidelitatea inimii este produsul unei lupte, unei educații de zi cu zi. Visele rămân, nu le-am uitat. Rupem părți din noi și le așezăm pe hârtie, în cântece sau în filme. Am plecat în lume…

Zile senine. Nu te mai uita pe geam la ce puteai să ai dacă te nășteai în alt an, în alt oraș, în alt neam, în altă casă. Nu e nevoie să fii în pantofii altcuiva pentru a te simți bine în pielea ta. Astăzi nu mai contează ieri, ci cine ești și ce vrei să fii mâine! Ajută-ți sufletul să se apropie de tine. Ascultă-l. Îți trimite un semn că mai înseamnă ceva pentru tine. Ai tot timpul să-i răspunzi. Arată-i că nu l-ai uitat. Spune-i orice și păstrează o lacrimă în palmă. Învață-ți sufletul să prindă curaj și zâmbetul să vină înapoi. Aveți multe să vă spuneți; să vă întrebați, să vă răspundeți. E un război în noi să fim suflet, nu obiect. Și fluturi mulți căzuți în ploi. Fotografiez sclipiri de pleoape. Zâmbetul nu a murit. Sens și continuitate. Mi-a fost urât, mi-a fost greu, vrute și nevrute în fiecare zi. Te urci pe cruce. Te cobori de pe cruce. Cădelniță spre cer. Luminile se sting de noapte bună. Îmi arată drumul până la lună. Sufletele noastre strălucesc la fel.

Conștiința crează realitate. Vidul nu e gol. Vidul e plin de viață. Discutăm despre fericire și ne punem pe statistici. Nu poți măsura un kilometru de memorie. Nu poți cântări un kilogram de iubire sau un kilogram de ură. Nu poți ambala o îmbrățișare sau să transporți un zâmbet. Ci puterea, emoțiile, efectul lor fac minuni clipă de clipă. Dumnezeu nu a jucat zaruri când a făcut lumea. Toate lucrurile, toți oamenii sunt interconectați. Sunt simple împăcările dacă ne-am lăsa sufletele să se îmbrățișeze cum știu ele, cum vor ele. Totul este posibil! Mai ieși din casă și visează. Soarele va ajunge și pe strada ta. În lumea aceasta binele învinge de departe. Când vrei ceva cu adevărat, tot universul conspiră la realizarea dorinței tale. Hai să ne așezăm aripile pe spate și să zburăm iarăși!

Lasă valea în spate. Îți alegi un loc pe hartă unde evadezi atunci când cei din jur se ceartă. Iubirea. Drama. Am căutat în stânga, am căutat în dreapta. Tot ce am vrut am aflat. Toate cuvintele înșeală la fel. Tăcere. Sacru și profan. Putere, convingere, transformare, impunere. Nu vrei să te cerți. Nu ura anulează iubirea, ci frica, anxietatea. Pompăm energie din frică. Frica dezorganizează total. Castrare cerebrală. Ierți. Înțelegi. Sufletele așteaptă să fie ridicate ca niște pensule uitate lângă culori. Umbrele, razele dansează. Vibrează inima mea. Se aude muzica în noi. Icoană înrămată în sufletul meu. Trage aer în piept și oftează din adâncuri. Ai vorbit prea mult în anii aceștia și ai simțit prea puțin. Mintea plutește pe un nor, pe un râu, printre bărci. Mintea poate sta între 4 și 6 secunde fără să se gândească la nimic. Pauză între gânduri. Exersată poate ajunge și la 40 de minute. În viața aceasta nu am venit să muncim ca nebunii, să facem bani mulți, să ne schimbăm mașinile și casele, să ne plătim facturile, să ne certăm ca blegii din te miri ce, ci am venit să învățăm să iubim. Să iubim tot!

Când cineva biruieşte fiara dinlăuntrul său, fiarele din afară, din jungla de beton, se supun. Se aşează la picioare şi dau din coadă. În cuplu nu există Luptă de Putere, ci este Co-creaţie şi Renovare. Oricât de deteriorată ar fi relaţia ta cu tine însuți sau cu cei din jur, ai nevoie de un moment de prezenţă în care să constaţi unde eşti, fără să judeci. Intru în casa interiorului meu, privesc, observ, notez, fac schimbări, șterg praful, scutur, aerisesc, dau jos pânzele de păianjeni, scot gunoiul de sub preș, îmi asum. Redecorez casa Eu nu Celălalt. Responsabilitatea Reconstrucţiei. Apoi Invitaţie la pace. Ne descoperim mereu unul în celălalt. E un ocean din care oricât am bea nu seacă. Se cuvine să răspundem invitației celuilalt, paselor, indiferent cine a început primul. Important este unde s-a ajuns, pacea din care dăruim și primim liniștea interioară, frumosul, binele. Ce te face pe tine fericit, mă face și pe mine.

Îndrăgostirea îi scoate pe oameni din anxietate. Admir tot timpul oamenii îndrăgostiți. Au o sclipire, o forță interioară, o fericire unică și indestructibilă. Bucuria că ești îndrăgostit, indiferent că ai luat 4 la chimie. Am luat 4, dar Maria mă iubește! Am luat 4 la fizică, dar Ionel mă iubește! E tot ce contează atunci! Oare cum ar respira lumea, dacă noi am fi în permanență îndrăgostiți de Dumnezeu, indiferent că am luat 4 la unul din extemporalele vieții?! Și ce dacă am luat notă mică, Dumnezeu mă iubește! Mâine pot să dau restanță la alt test al vieții. Și tot așa! Moștenirea nu este un destin, oricând pot face o schimbare în viața mea.

Îți arunc stelele pe chip. Poți! Suflete, ești deștept, puternic și frumos! Știi că poți mai mult de atât, mai ales că ți-au spus și visele când te simțeai singur pe pământ. Respiră. Mai înoată puțin în marea aceasta și vei ajunge în port. Astăzi știi cine ești ?! Viața este frumoasă. Oamenii sunt minunați. Încredere. Afecțiune. Respect. Bucurie. Acceptare. Pace. Încurajare. Tandrețe. Te iubesc pur și simplu, până la stele și dincolo de ele!

Zi cu soare în suflet. Cânt, visez, râd, și nu uit să mă joc câteodată. Bucură-te ! Zâmbește, mâine va fi mai bine!

Hrisostom Filipescu