Tăcerea îmbrățișării

DSCN6962

Liniştea te învață drumul către tine însuţi

Astăzi am mers în pădure și am strâns un copac în brațe scoțând din desagă tăcerea mea…. I-am dăruit plânsul neplâns și râsul nerâs. Cuvântul nerostit și gândul scormonit. L-am privit, l-am mângâiat, l-am rugat să mă cuprindă în brațe și să…tacă în tăcerea mea. Să nu mai promită nimic niciodată, ci doar să fie, să privească spre cer și când e pregătit să dăruiască umbra sa. Am atins cu tălpile rădăcinile sale căutând adâncul… Și am privit spre cer. M-am văzut în el și am știut că pot să contemplu. Călăuzire, ţel, inspiraţie. Va fi bine!

Nimic nu se pierde. În spatele fiecărui rând şopteşte o lacrimă, un zâmbet, un dor, o speranţă… Strecor o scrisoare în inimă. Fiecare floare are umbra sa, raza sa, voința sa. Scriu o odă clepsidrei. Aud fără să se audă. Pe sticla ferestrei, pe fața tăcută, acolo stau priviri neșterse ce renunţă fără să regrete. Conștiința socială are propriile îndoieli. Orice rană este doar o experiență. Ce gândești despre celălalt îi influențează comportamentul. Admirând, având grijă de amintiri, privesc viața ca pe o expoziție de tablouri cu scene din viață. Vindecarea este o chestiune de viziune, nu de tehnică. Îmi place întrebarea pe care, tăcut, o mănânc. Hrănesc inima albastră şi aştept. Nu știu nimic despre râul acela. Gura ta se roagă… Miroase sufletul a…ani.

Există o Cale. Nu murim când murim, ci murim când nu mai iubim. Mă cuibăresc lângă Doamne ca lângă un Tată și primesc Iubirea. Împărăția lui Dumnezeu este în inimile pline de iubire. Intrați, dar nu trântiți ușa în nas. Prezența ta să aducă fericire!

ieromonah Hrisostom Filipescu

Anunțuri

11 păreri la “Tăcerea îmbrățișării

  1. + + +. Va multumesc pentru toată această capacitate de a asculta și de a dărui, de a fi. Să o păstrați întotdeauna, pe lumină și pe întuneric, și s-o înmulțiți după voia Domnului, în aspirațiile Domnului!

    Apreciază

  2. Am trăit astfel de clipe.
    Îndemn pe oricare cititor care trece pe-aici dacă nu a îmbrățișat un trunchi de copac să o facă. Te încarci cu atâta căldură, energie, liniște sufletească …te eliberezi de multă energie negativă. Parcă te-ar mângâia pe frunte un bunic mare și bun, parcă ți-ar pune mîna pe umăr un prieten mai mare.
    Încă odată postarea dumneavoastră părinte aduce un dar prețios.
    Să vi se-ntoarcă înzecit.

    Apreciază

  3. eu cred că mai există iubire : candva am văzut o piatră/ Care săruta picăturile de apă, /Ce-i mângâiau obrazul îmbătrânit de vreme ” Ana-Maria Bocai

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s