Grupul Psaltic „Sfântul Mitropolit Andrei Șaguna” din Sibiu

44891784_2008305349217067_2508890482940051456_n

MULȚUMESC din toată inima pentru că în cadrul „întâlnirii cu Hristos” de astăzi, în Biserică, la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie toți credincioșii prezenți (Piatra Neamț, Târgu Neamț, București, Cluj-Napoca, Timișoara, Suceava, Roman și Bacău) la Schitul „Sfânta Maria Magdalena” Țibucani s-au bucurat de răspunsurile liturgice oferite de Grupul Psaltic „Sfântul Mitropolit Andrei Șaguna” din cadrul Facultății de Teologie cu același nume din Sibiu. Au fost magistrali!😇

Felicităm pe părinții care i-au născut și crescut în dragoste de Dumnezeu, pe dascălii și duhovnicii care i-au format și le dorim din toată inima:

LA MULȚI ANI PLINI DE DUMNEZEU!

PS: Bravo, părinte Constantin Necula pentru așa ucenici! 🤗

44953639_2008305255883743_7431508601472024576_n

Reclame

Biserica Update

O idee inedită a părintelui Romeo Ene, de 38 de ani, de la Biserica Sfântul Dumitru din Buzău. Bravo, părinte! 😉

***

„Raftul pe care sunt așezate câte 30-40 de cărți a fost montat pe gardul bisericii, așa că oamenii care vin să se roage sau care au drum prin zonă le pot lua, citi, apoi înapoia. Ca orice bibliotecă, și cea de la biserică are un regulament-îndemn: „Împrumutați o carte, mergeți într-un loc liniștit, citiți, povestiți-le prietenilor ce ați citit, aduceți cartea înapoi pe raft și repetați procedura săptămânal”.

Nu lipsesc nici îndemnurile amuzante: „Hoții nu citesc, cititorii nu fură”, „Cititul nu îngrașă”…” 😉

Reflecție!

2000px-Simple_Labarum.svg

Cred că a sosit vremea, „și acum este”, ca Biserica să țină cont de părerea intelectualilor, a laicatului creștin și să iasă la dialog autentic.

De-a lungul anilor, în psihoterapie, am învățat că orice criză se poate depăși în mod sănătos prin comunicare și ascultare activă. Sincer!

Se spune că psihoterapia este atât o știință, cât și o mare artă! A înțelege contribuția celor două dimensiuni și a dobândi un echilibru adecvat al acestora de-a lungul derulării psihoterapiei, devine esențial în accelerarea schimbării pacientului.

Deși fiecare caz este unic, iar terapia se derulează și se mulează pe nevoile specifice ale fiecărui pacient în parte, unele elemente care țin de o bună comunicare terapeutică devin esențiale în scopul accelerării schimbării pacientului.

Prin comunicare terapeutică, Biserica și intelectualii veritabili ai tării, de aici și din diaspora, vor găsi tehnici și modele ale creșterii calității spiritualității spre binele Bisericii Ortodoxe Române și demnitatea poporului român de pretutindeni!

Așa să fie! Sus inima popor român!

images

Protosinghel Hrisostom Filipescu

Egumenul Schitului Țibucani,

Psiholog Clinician la C.R.R.P.H. Păstrăveni și

doctorand în Neuroștiințe la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”

din București

Bucuria comuniunii la serbarea de la C.R.R.P.H. Păstrăveni, alături de partenerii bavarezi

Culorile inimii

Astăzi este cea mai frumoasă zi!

Fiecare dintre noi cântă partea lui la un instrument în această simfonie a vieții. Problemele apar atunci când vrem să interpretăm partitura altuia. Viața pe care o trăim este rugăciunea pe care o oferim lui Dumnezeu. Cu toţii suntem învăluiţi, clipă de clipă, de dragostea divină. Experienţa şi viaţa fiecăruia schimbă alte vieţi. Misiune. Între noi nu există diferenţe decât cele din mintea noastră. Problema devine problemă în funcție de tălmăcirea pe care o da mintea mea. Nimeni nu este inferior altcuiva, oricine ar fi el. Suntem taine din marea Taină…

Omule, nu mai privi printre gene, toți norii de unde se aud tunete și unde iau foc fulgere sunt trecători. Gândurile şi emoţiile sunt efemere. Orice om este o icoană și reprezintă un dar pentru ceilalți. Nimănui nu-i trece prin cap să critice o culoare a curcubeului: verde e bun, albastru e păcătos, roşu e ruşinos, galben e mândru. Toate sunt nuanţe ale iubirii. Când ai renunțat să te împotriveşti viața te cuprinde în brațe. Ce frumos se vede Dumnezeu prin tine!

Iartă-mi, Doamne, lacrima rămasă în colțul inimii ! Cine sunt eu fără Tine?

Totul începe și se termină cu „Te iubesc”!

 

Vremea culegerii roadelor…

44838497_1433347593468168_5897835024849305600_n

Vă mulțumesc din suflet pentru că ați fost alături de mine în toți acești ani și ați crezut în demersul meu pentru interdisciplinaritate în Biserică și nu numai. Doar în echipă (medic specialist, psiholog/psihoterapeut, preot duhovnic) putem crește calitatea vieții oamenilor!

Dumnezeu și-a întors Fața spre mine. „A auzit glasul rugăciunii mele când am strigat către El ziua și noaptea”. L-am udat cu lacrimile mele… și L-a durut…

MULȚUMESC din toată inima celor care au crezut, cred și vor crede în continuare în mine și în ceea ce pot să fac (interdisciplinar), din darul lui Dumnezeu, pentru Biserică!

Așa să fie!

Crucea aceasta este a noastră, a tuturor!
Hristos în mijlocul nostru!
Este și va fi!
Totdeauna acum și pururea și în vecii vecilor, Amin!

Mergem înainte cu credință, nădejde și dragoste!

Bucurie sfântă!

Cu rugăciune și binecuvântare,

Protosinghel Hrisostom Filipescu
Egumenul Schitului Țibucani, Psiholog Clinician la C.R.R.P.H. Păstrăveni și doctorand în Neuroștiințe în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București

 

44849628_1433347200134874_4639191504387047424_n

Bucurie sfântă!

 

Este gata împodobită mireasa noastră. Vă așteptăm cu bucurie, mâine 26 octombrie începând cu ora 16:00 să o sărbătorim cum se cuvine!

Felicitări C.R.R.P.H. Păstrăveni pentru tot! Felicitări tuturor celor 202 beneficiari și 197 de angajați! Vă iubesc!

Sărbătoarea aceasta este a noastră, a tuturor! Doamne ajută!

 

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Interviu ieromonah Hrisostom Filipescu: Trăiește frumos, iartă la timp și iubește cu adevărat. Dragostea naște dragoste

Autor: Odeta Veștemean

 *jurnalist cu aproape 20 de ani de experiență în televiziune, presă scrisă și radio. De-a lungul timpului a fost editor-prezentator de știri la Realitatea TV, TV 9, TV Sibiu, Radio Star FM și Radio Magic FM, precum și redactor-șef al ziarului Sibiu 100% (ziar săptămânal, auditat BRAT, tipărit în 70.000 de exemplare). Fiind certificată în Coaching și Leadership, este preocupată în permanență să motiveze oamenii și să îi ajute să se dezvolte personal.

august

„Dumnezeu nu se bagă cu polonicul pe gât nimănui. Este nevoie de foarte multă delicatețe”, susține ieromonahul Hrisostom Filipescu, unul dintre cei mai citiți și iubiți autori de cărți ce îmbină aspecte ce țin de psihologie, literatură și teologie. Aș spune că ceea ce caracterizează în primul rând scriitura sa sunt blândețea și liniștea care se imprimă puternic în suflet, amprentându-l cu armonie și speranță. Pe ce ar trebui să se axeze astăzi oamenii dacă vor să aibă parte de mai multă bucurie, de ce e nevoie ca fiecare persoană să se asculte și să își înțeleagă nevoile dar și cum putem lupta împotriva depresiei aflăm dintr-un interviu acordat pentru Interviurimotivaționale.ro.

  • Cum vi se pare că mai stau astăzi românii cu credința în Dumnezeu? Cum simțiți vremurile acestea?

Din darul lui Dumnezeu, credincioșii sunt bogăția și bucuria Bisericii noastre. E drept că problema contemporană a secularizării, care propune organizarea vieții individuale și sociale ca și cum Dumnezeu nu ar exista este tot mai prezentă în viața noastră, totuși nu trebuie să descurajăm și să devenim anxioși la fiecare bătaie de vânt ideologică, socială, politică, diplomatică sau culturală.  Eu am nădejde că Preasfânta Treime nu ne părăsește în veci de veci, indiferent de vremea exterioară! Pe mine, atât în calitate de preot duhovnic, cât și în calitate de psiholog clinician, mă îngrijorează mai mult nu tabloul exterior, ci furtunile emoționale interioare ale fiecăruia. Rănile din prima copilărie; nevindecate, neaerisite, neacceptate… Copilul interior care mai așteaptă ceva, chiar dacă în exterior este un adult care pozează bine. Acolo este de lucrat! Pe interior și abia apoi la exterior.

  • Mărturiseați că cea mai dragă scriere biblică vă este Imnul Dragostei, reflectat în Scrisoarea Sfântului Apostol Pavel către Corinteni: „Și acum rămân toate acestea trei: credința, nădejdea și dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea”. Ce forță și ce ecou credeți că mai are dragostea în zilele noastre, când vedem atât de multă indiferență la suferințele celuilalt, dezbinare și chiar ură?

Oh, da! Iubesc din toată conștiința mea Imnul Dragostei! De acolo mi-am început tot crezul meu și drumul pe Cale. Fără Porunca Iubirii adusă de Hristos nimic nu suntem, nimic nu dobândim.

Astăzi oamenii au nevoie de dragoste autentică mai mult decât oricând! Ne este foame și sete de Iubire! Nu știm să o cerem, nu știm să o oferim, nu știm să o primim și ne rănim… Apoi avem așteptări și ne rănim în ele. Încercăm să ne vindecăm, dar nu folosim „medicamentele” potrivite și iar ne rănim până în cele din urmă ajungem tot de unde am plecat…la „dragostea care niciodată nu moare”! Dar, din mila lui Dumnezeu, cu multă compasiune vom izbândi! Avem foarte mulți specialiști buni, doar că nu știm să lucrăm în echipă (preot duhovnic, medic specialist, psihoterapeut/psiholog) pentru că mai avem orgolii prea mari.

  • De ce susțineți că este important ca oamenii să se asculte și ei înșiși și să își înțeleagă nevoile?

Păi dacă tu pe tine nu te asculți, nu te simți, nu ești sincer cu tine, cine vrei să o facă în locul tău? Dacă tu anesteziezi chipul lui Dumnezeu din tine, cine să-ți înțeleagă nevoile? „Dragoste cu forța” e viol! Avem nevoie de psihoeducație în România ca de aer. Să prevenim, nu să tratăm!

candela

  • Spuneați că una din cauzele depresiei este și faptul că oamenii trăiesc pe pilot automat și nu sunt conectați în Aici și Acum. Ce este de făcut?

Să trăim Aici și Acum! Noi teoretic spunem că suntem prezenți, dar practic fiecare e în lumea lui în monologul interior cu propriile gânduri care îl prind în labirintul minții sale. Dacă vă întreb; dimineață, în drum spre serviciu sau spre școală, ce ați văzut, ce ați simțit ce îmi răspundeți? Pe lângă câte flori ați trecut? Pisica de lângă mașină ați văzut-o? Dar cățelul din fața blocului? Dar suspinul bătrânului de pe banca din parc a ajuns la inima dumneavoastră? Dar privirea copilului trist și singur din autobuzul de dimineață a reușit să sărute ochii dumneavoastră? Dar mama care își sterge pe ascuns obrazul udat de lacrimi fierbinți… dar… Despre asta este vorba. Curge viața pe lângă noi și prin noi și nu suntem conectați cu ea. Și de aici începe patologia, mai devreme sau mai târziu în funcție de rezistența fiecăruia.

  • Pe ce ar trebui să se axeze oamenii în viață dacă vor să aibă parte de mai multă bucurie?

Oamenii ar trebui să învețe să fie recunoscători. Cu ce cuvânt a bătut ușor Hristos la ușa sufletului nostru duminica trecută la Liturghie, încercând să-și facă loc în inima noastră? „Întoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu.” (Luca 8, 39)  Noi nu știm să spunem Binele din viața noastră, ci vedem doar întunericul. Suntem atât de binecuvântați, avem atâtea daruri, suntem atât de liberi, avem atâția oameni frumoși în jurul nostru care ne iubesc și nu vedem! Nu știm să mulțumim pentru ceea ce avem și vedem doar ceea ce ne lipsește. Și de aici „ne doare capul”.

Chiar este atât de greu să spui cuiva mulţumesc sau să fii recunoscător pentru un lucru? Este atât de greu să fii recunoscător unei persoane sau pentru ceva bun din viaţa ta? Se schimbă ceva în interiorul tău şi, după ce faci acest act de recunoştinţă, persoana care îl primeşte din partea ta zâmbeşte şi se bucură, iar acel zâmbet se întoarce şi se aşează şi pe faţa ta. A fi recunoscător nu înseamnă doar a spune mulţumesc, înseamnă mult mai mult. Nu este vorba doar de bune maniere sau bun simţ, este vorba despre ceva ce majoritatea au uitat să acorde, în schimb solicită de la ceilalţi acel ceva fără ezitare. Este vorba despre respect.

Dacă tu nu eşti recunoscător în fiecare zi pentru lumea în care trăieşti, pentru persoanele care fac ceva pentru tine, pentru lucruri care te influenţează şi îţi sunt benefice, atunci înseamnă că nu eşti, cel puţin, respectuos. Şi te întrebi de ce lumea nu te respectă. Dar undeva acolo, în interiorul tău, stă o forţă care aşteaptă să fie eliberată, forţa recunoştinţei. Te-ai gândit vreodată că şi acest aspect, foarte important de altfel, poate fi o cauză a negativismului din viaţa ta? A lipsei de încredere în tine şi în ce te înconjoară? A lipsei de motivaţie de a face ceva în viaţă? A unei atitudini care de fapt nu există pentru că tu o ţii blocată în tine?

Am învățat că recunoștința te poate conduce pe drumul către succes, atât pe plan mental, cât şi fizic, spiritual şi emoţional. Recunoştinţa este o stare. Este ceva ce vine şi pleacă, dar poţi ajunge la ea oricând. Împreună cu experienţa de viaţă, dragoste, înţelegere, apreciere, vei continua şi vei reuşi să înţelegi, chiar să îmbrăţişezi această stare. Neuroștiințele dau mărturie despre neurogeneza și neuroplasticitatea creierului în starea de recunoștință!

Eu nutresc o profundă recunoștință părinților mei (Constantin și Ioana) pentru darul vieții, dascălilor mei (din școala generală, seminar, facultate), duhovnicului meu (Preasfințitul Părinte Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor) care este doctorul sufletului meu și m-a încurajat întotdeauna spre studiu, spre dezamăgirea multora, profesorilor mei de astăzi (prof. dr. univ. Leon Zăgrean – Șeful catedrei de Neuroștiințe din Cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București și fondatorul Societății de Neuroștiințe din România; pr. prof. univ. dr. Vasile Nechita – profesor la Academia de Teologie din Chișinău și paroh la Biserica Sfântul Apostol Andrei din Iași), prietenilor mei de suflet și binefăcătorilor pe marea vieții (Teodor Baconschi – diplomat și doctor în antropologie religioasă și Mihail Neamțu –  filozof, teolog şi eseist), părintelui arhimandrit Iustin Câmpanu (prieten autentic în vremuri grele și „nașul de călugărie” în fața altarului inimii mele), unui suflet cald care a crezut în mine și în toate proiectele mele, prietenul și ctitorul Viorel Roman (om de afaceri și fiu fidel al Bisericii) și mulți, mulți alții.

Fiți recunoscători și veți fi fericiți!

logo pastraveni cabinet

  • Cum pot fi ajutați cei care îl refuză pe Dumnezeu, refuză biserica, preoții, credința ortodoxă?

Dumnezeu nu se bagă pe gât cu polonicul nimănui. Este nevoie de foarte multă delicatețe, blândețe, bunătate, dragoste cu sufletul celuilalt. Noi din păcate suntem în rol de „salvator” pentru celălalt, dar noi nu avem „masca de oxigen” pe față. Tocmai de aceea, astfel de „convertiri forțate” nu țin pentru că nu sunt autentice, firești, simple, naturale. Dumnezeu nu se învață, Dumnezeu se experimentează.

  • Chiar în aceeași familie, soții sau copiii ajung la conflicte din cauza manifestării credinței. Cum trebuie procedat în aceste situații, pentru ca discrepanțele să nu se accentueze și mai mult?

V-am spus mai devreme. Propriul exemplu și rugăciune cuminte. Noi avem tendința să înmulțim vorbele și să facem furtună într-un pahar cu apă și credeți-mă nu este cazul. Nu mai avem răbdare, nu îi mai dăm timpului timp. Suntem bolnavi sufletește și nu recunoaștem, ci arătăm cu degetul spre celălalt: „Eu sunt bine, tu nu ești bine și TREBUIE să te vindec EU. ACUM! Hei, unde fugi?!” Ăstia suntem… Deci, vă rog, Puține cuvinte, Multă iubire… Multă simțire! Multă emoție, nu gânduri!

 Cum ne sfătuiți să ne rugăm dacă vrem ca Dumnezeu să asculte și să împlinească rugăciunile noastre?

Simplu, firesc, fără politețuri false cu Dumnezeu. Pe cine păcălim? Și cu smerenie! Asta lipsește. Este mare lucru să fii om inteligent, dar să rămâi cu smerită cugetare! Este mare lucru să fii om credincios, un exemplu tu și familia ta pentru cei din jur, dar să rămâi smerit! Este mare lucru să fii persoană publică, influencer, lider de opinie, dar să rămâi modest! Un om care își pierde această capacitate este un candidat perfect la dezechilibre psihice, ca să nu spun altfel, mai devreme sau mai târziu.

  • E adevărat că în timpul nopții „cerurile sunt deschise” și glasul rugăciunii este mai puternic? Explicați-ne.

Dacă dumneavoastră spuneți… Nu știu. Eu noaptea dorm pentru că ziua muncesc foarte mult în diferite proiecte (Schitul Țibucani, Centrul de Recuperare și Reabilitare a Persoanelor cu Handicap Păstrăveni, scris, lecturi) și nu am așezarea potrivită să fac din noapte zi. Întâlnirile mele cu Dumnezeu (dimineața și seara) cred că sunt suficiente și nu are nevoie și de „schimbul trei”. Mai ușor cu pianul pe scări să nu vă răniți! Hristos ne aude la fel oriunde, oricând. Noi îl simțim?

Mulți români, din păcate, sunt absolvenți de „Academia Google” și știu ei mai bine decât specialiștii ce și cum. Dar fiecare să își asume alegerile, căutările și rezultatele. Eu nu am o profesie, eu am o vocație! Nu am o meserie, am o misiune! Și pe unii deranjează. Asta este, mergem înainte! Și Hristos a deranjat!

februarie

  • Declarați într-un interviu că ați învățat să fiți sensibil cu sufletul celuilalt, conectându-vă la inima lui, nu la mintea lui. În ce constă această diferență?

Păi gândim prea mult și simțim prea puțin! Nu ați avut decizii în viață bazate pe suflet și decizii în viață bazate pe minte? Eh, de acolo începe diferența…

Îmi venise de curând o familie cu un adolescent și tatăl era ca un disc zgâriat repetând obsesiv afirmația: „Părinte, dar nu i-a lipsit nimic! Cum să facă una ca asta?” Iar eu i-am răspuns: „Ba da, i-a lipsit emoția!”

  • Ce credeți că ar trebui să facem fiecare dintre noi dacă dorim să dobândim Împărăția lui Dumnezeu?

Credință, Nădejde și Dragoste!

  • Și ce să nu facem?

Asta ține de spovedania fiecăruia, de duhovnic, de taina inimii…

  • Un ultim sfat motivațional pe linie de credință, dragoste și nădejde?

Trăiește frumos, iartă la timp și iubește cu adevărat! De ce? Pentru că dragostea naște dragoste. Așa să fie!

17858278_1676757272342062_298427661_o

Sursa: https://interviurimotivationale.ro/2018/10/23/interviu-ieromonah-hrisostom-filipescu-traieste-frumos-iarta-la-timp-si-iubeste-cu-adevarat-dragostea-naste-dragoste/?fbclid=IwAR1KVxzU3GGKiIT_00jANWHbV_q7I13BkyTH6GKSl0tnSgtMdyr02Ve05KA#more-77